Înlocuirea valvei aortice (plastie) cu valvă biologică Sutureless

La Spitalul Monza din București s-a implantat pentru prima dată în România acest tip nou de valvă, recent omologată la nivel european. Intervenţia în premieră a fost realizată de către echipa de chirurgi a spitalului, coordonată de dr. Theodor Cebotaru, reputat chirurg cardiovascular, intervenţia durând aproximativ 3 ore.
 

 
Această operaţie a fost una extrem de dificilă datorită riscului operator crescut și a presupus schimbarea unei valve și repararea celei de-a doua: prima a fost implantată prin procedura fără sutură (valva sutureless) pe cord deschis, ceea ce a redus considerabil timpul de execuţie al operaţiei și riscurile aferente unei astfel de intervenţii, iar cea de-a doua valvă a fost reparată pe cord bătând.

Pacientul, un bărbat în vârstă de 80 de ani, a suferit acum 4 ani o intervenţie cardiacă de înlocuire a valvei aortice. În urma unei recente infecţii la inimă, a fost necesară o reintervenţie, cu risc operator crescut datorită vârstei înaintate a pacientului, stare critică a inimii și boală avansată. Cazul a fost preluat și realizat cu succes de către echipa de medici a Spitalului Monza București.

Context

Până în prezent, valvele protetice biologice sunt clasificate ca fiind: cu stent sau stentless (fără stent), în funcţie de tipul de ţesut biologic folosit pentru cuspele valvei aortice, care pot fi din pericard bovin/porcin sau cabalin și care este fixat de o structură metalică (stent) sau nu. Indiferent de tipul lor, protezele biologice sunt fixate de inelul aortic nativ prin suturi chirurgicale individuale sau stentless, cu sau fără petece sau ca o sutură continuă pe spaţiul inelar nativ. Suturile sunt făcute folosind fire și petece din materiale non-resorbabile având funcţia de a fixa valva protetică pe inelul valvular.

Există trei tipuri de proteze valvulare aortice, fiecare dintre ele cu indicaţii specifice pacienţilor:

• Proteza valvulară convenţională, cu stent metalic, care pentru fixare necesită fire de sutură, au indicaţie generală pacienţii fără boli asociate.
• Proteza valvulară stentless (fără stent), care pentru fixare necesită fire de sutură și cu indicaţie pacienţilor cu inel aortic de dimensiuni reduse.
• Proteza valvulară Sutureless (fără suturi), care are sistem propriu de ancorare, nu necesită suturi, cu indicaţie pacienţilor cu patologii asociate, performanţă ventriculară stângă scăzută (fracţie de ejecţie mică) de unde rezultă necesitatea unui timp cât mai scurt de bypass aorto-pulmonar. (Fig. 1)
• TAVI (transcatheter aortic valve implantation), tehnică practicată pe cale endovasculară și care nu necesită bypass aorto-pulmonar, cu indicaţie pacienţiilor vârstnici, cu comorbidităţi importante și risc intraoperator mare.

Fig. 1 – Proteză valvulară Sutureless (fără suturi)

În ultimii doi ani, au fost dezvoltate mai multe tipuri de proteze biologice, printre care și valva sutureless (fără suturi). Procedura de protezare valvulară sutureless urmărește mai multe etape: intrarea cordului în bypass aortopulmonar, se clampează aorta, iar valva aortică disfuncţională este complet excizată și spaţiul inelar aortic este pregătit ca și în chirurgia convenţională. Dimensiunea inelului este măsurată printr-un etalon (sizere) adaptat pentru a determina dimensiunea protezei ce urmează a fi utilizată. Se folosesc 3 fire la nivelul celor 3 comisuri (cuspe) care sunt fixate cu ajutorul a 3 tourniquete pentru a ghida coborârea protezei și pentru a consolida fixarea valvei în spaţiul inelar. Valva biologică adecvată este apoi implantată în spaţiul inelar aortic sub control vizual direct și este fixată prin forţă radială a structurii metalice. La nivelul holderului valvei sutureless se atașează o seringă specială care are adaptat un manometru, în funcţie de dimensinea valvei, seringa folosește o presiune de insuflaţie de 3,4 sau 5 Atm care umflă un balon ce se găsește în holderul valvei. Acesta, are rolul de a fixa valva sutureless, nefiind necesare fire de sutură.

Avantajele acestor valve sutureless de nouă generaţie sunt:

•  Excizia completă a valvei bolnave
• Timp scurt de oprire cardiacă (bypass aorto-pulmonar)
• Sistem propriu de ancorare, care nu necesită suturi pentru fixare ușoara și vizibilitate bună
• Riscuri minime post-operator
• Permite intervenţii chirurgicale prin procedură minim invazivă
• Reducere semnificativă a timpului de intervenţie totală
• Reducerea considerabilă a traumei, durerii postoperatorii și a riscului de infecţii
• Reducerea timpul de spitalizare și recuperare a pacientului

Concluzii

Intervenţiile chirurgicale cardiovasculare se realizează prin procedee tot mai moderne, care reduc considerabil trauma, durerea postoperatorie și riscul de infecţii. Timpul în cazul intervenţiilor de chirurgie cardiovasculară joacă un rol extrem de important. Cu cât perioada de intervenţie este mai scurtă, cu atât șansele de recuperare ale pacientului sunt mai ridicate. În cazul acestui tip de implantare, perioada de spitalizare este mai scurtă și recuperarea mult mai rapidă.