Call center 021.9983

Articole

Screening-ul și diagnosticarea bolii cardiace ischemice

Boala cardiacă ischemică este una dintre cele mai frecvente boli cardiovasculare, cu cea mai mare morbiditate (predispoziție la îmbolnăvire) și mortalitate. L-am invitat pe domnul Dr. Silviu Ghiorghe, medic specialist cardiologie și medicină internă în cadrul Spitalului Monza, să ne vorbească despre două aspecte deosebit de importante: screening-ul și diagnosticarea bolii cardiace ischemice.

Domnule doctor, care este primul pas când vorbim despre boala cardiacă ischemică?
Dr. Silviu Ghiorghe: Primul pas  îl reprezintă screening-ul pacientului, care începe prin evaluarea factorilor de risc. Factorii de risc tradiționali ai bolii cardiace ischemice sunt:

 

  • genul; boala este mai frecventă la bărbați decât la femei
  • vârsta; în general, la bărbații peste 55-60 de ani, incidența crește destul de mult; la femei, incidența crește după instalarea menopauzei
  • fumatul
  • diabetul
  • dislipidemia
  • stresul, chiar dacă nu este un factor de risc care poate fi foarte bine cuantificat.

Care este simptomatologia pacienților?
Dr. Silviu Ghiorghe: În ceea ce privește simptomele bolii cardiace ischemice, tipică este durerea la nivelul toracelui, care apare la efort, însă este important de știut, de asemenea, că anumiți pacienți, și în special cei vârstnici și cei diabetici, pot să nu aibă durere toracică, ci simptomatologia să fie dominată de oboseală și dispnee (respirație dificilă).

Ce trebuie avut în vedere în stabilirea diagnosticului?
Dr. Silviu Ghiorghe: În diagnosticarea bolii cardiace ischemice, EKG-ul nu este întotdeauna suficient, întrucât s-au observat destule cazuri în care EKG-ul de repaus să arate absolut normal la pacienți cu leziuni coronariene semnificative. Astfel, EKG-ul trebuie însoțit de investigații suplimentare, așa numitele teste de sensibilizare, tradițional fiind testul de efort pe bicicletă sau pe bandă rulantă, dar care în ultima perioadă, nu mai este considerat de primă linie, datorită unei sensibilități și specificități relativ scăzute.

Dată fiind această limitare, cum au evoluat metodele de investigație?
Dr. Silviu Ghiorghe: În ultimii ani s-a pus foarte mare accent pe investigațiile imagistice, care au sensibilitate și specificitate crescute și pe care pacienții le pot efectua în cadrul Spitalului Monza:

  • ecografia de efort/ecografia de stres – se realizează prin efort fizic sau prin stres farmacologic. Stresul prin efort fizic este considerat mai natural (fiziologic), însă presupune anumite dificultăți din punct de vedere tehnic: pacientul este în mișcare, iar achiziția imaginilor este dificilă și atunci poate să scadă sensibilitatea și specificitatea testului. Alternativa la metoda prin efort fizic este cea prin stres farmacologic, cu administrare de dobutamină. Deși stresul nu este fiziologic, metoda este mult mai comodă, atât pentru pacient cât și pentru medic și asigură condiții mult mai bune de achiziție a imaginilor. Acuratețea acestei investigații este dependentă de calitatea imaginii, la unii pacienți putând să intervină o calitate scăzută a imaginii, în special la cei cu obezitate sau cu emfizem pulmonar. Eficacitatea investigației depinde în mare măsură și de experiența medicului ce o execută.
  • computer tomograf (CT) coronarian – este o tomografie setată pe vizualizarea coronarelor. CT-ul coronarian este o investigație cu sensibilitate foarte mare, fiind folosită în general pentru a exclude boala cardiacă ischemică. Un scor de calciu scăzut sau absența leziunilor coronariene semnificative garantează că nu există riscul unui infarct miocardic. Investigația presupune folosirea unei substanțe de contrast. Întrucât pacientul este expus unei scanări CT, investigația nu este recomandată persoanelor care au un ritm cardiac neregulat sau o frecvență cardiacă crescută (peste 75 de bătăi pe minut). Un examen pozitiv pentru leziuni coronariene presupune ulterior și o evaluare coronarografică, pentru a evalua cu exactitate leziunile coronariene și pentru stabilirea indicației de revascularizare.
  • RMN-ul de stres – este o metodă fidelă și avansată de vizualizare și evaluare a funcţiei inimii, ce furnizează o calitate deosebit de bună a imaginii, cu secțiuni foarte corect realizate. Investigația presupune utilizarea unui medicament care accelerează bătăile inimii: dipiridamolul. Calitatea imaginii poate avea însă de suferit la pacienții cu obezitate. De asemenea, metoda poate să nu fie eficientă la pacienții cu fibrilație atrială (rezultate neconcludente) sau la cei claustrofobi.
  • scintigrafia miocardică de perfuzie – investigația presupune perfuzia directă a miocardului, putându-se astfel evalua cu mare exactitate zona de miocard care este afectată și localizarea destul de precisă a vasului lezat. În acest mod se poate diferenția destul de bine zona care are ischemie de zona care este cicatricială. Pacientul trebuie să facă un efort fizic pentru realizarea metodei. Investigația folosește, de asemenea, un traseu radioactiv.
Secured By miniOrange