Call center 021.9983

Articole

Perioada optimă pentru corecţia chirurgicală a defectelor la inimă la copii

Majoritatea malformaţiilor cardiovasculare pot fi vindecate cu succes, dacă intervenţia chirurgicală se face în primul an de viaţă al copilului. După aceea, corecţia definitivă este greu sau chiar imposibil de realizat.

Cât de frecvente sunt afecţiunile cardiace la copii în ţara noastră? Sunt mai multe în prezent decât în trecut?

Nu există o statistică foarte precisă, din păcate. În România se nasc aproximativ 1.000–1.200 de pacienţi cu malformaţii cardiace congenitale. Trebuie menţionat că nu toate aceastea reprezintă urgenţe şi nu toate trebuie abordate în primul an de viaţă. Pe lângă cazurile complicate, există o gamă întreagă de defecte simple, aşa cum sunt cele de sept atrial, ventricular sau persitenţa de canal arterial. Acestea sunt malformaţii care pot fi urmărite în timp şi, la un moment dat, dacă se menţin semnificative şi apar simptome, se va decide intervenţia chirurgicală.

De ce apar aceste malformaţii? Sunt simple accidente nefericite sau există anumiţi factori care le determină?

Anomalii cardiovasculare pot apărea în etape diferite, în timpul vieţii intrauterine, diagnosticate fie în acest stadiu, fie imediat după naştere. Ele pot fi consecinţa unei opriri sau a unei mutaţii în dezvoltarea normală a aparatului cardiovascular. În majoritatea cazurilor, nu se cunosc cauzele care determină apariţia acestor afecţiuni. Există o multitudine de factori toxici incriminaţi, precum alcoolul, drogurile, diverşi poluanţi, unele medicamente. Dintre factorii infecţioşi, de menţionat este virusul rubeolei. Contează şi stresul, bolile mamei, care intervin în anumite etape ale sarcinii – toţi aceşti factori pot acţiona izolat sau în asociere cu determinările genetice, în cadrul unor sindroame: Down, Williams etc. Se acceptă şi existenţa unei predispoziţii ereditare în declanşarea malformaţiilor cardiovasculare.

Există malformaţii ale inimii care pot trece neobservate şi cu care se poate trăi fără a cunoaşte diagnosticul?

Da, există. De regulă însă, aproape toate defectele cardiace au un răsunet clinic. Un suflu care se aude în stetoscop trebuie întotdeauna să ne conducă la ideea unei posibile malformaţii congenitale. E adevărat, unele sufluri sunt fiziologice care nu sunt în contextul unei leziuni cardiace şi care vor dispărea, cu timpul, la un moment. Totuşi, de cele mai multe ori, aceste zgomote au un corespondent într-o afecţiune cardiacă. Atunci când este vorba despre o malformaţie complexă, manifestări apar imediat după naştere, aşa încât un specialist din maternitate poate să-şi dea seama. Ulterior, acesta va cere părerea unui ecografist cu experienţă pentru a putea pune diagnosticul, iar de acum încolo urmează dispensarizarea, urmărirea acestuia până în momentul prielnic pentru intervenţia chirurgicală.

E important să se reţină că fiecare dintre malformaţiile cardiace are un moment considerat optim pentru intervenţia chirurgicală. Temporizarea este inutilă, în condiţiile în care nu vom obţine niciun beneficiu aşteptând în speranţa închiderii sau reducerii unor orificii. Lucrul acesta, de regulă, nu se întâmplă. Există suficiente cazuri în care părintele, în cele din urmă, vine şi se adresează direct chirurgului, după ce diagnosticul a fost pus cu mult timp înainte, chiar imediat după naşterea copilului, dar s-au găsit diverse soluţii de amânare a operaţiei, mai precis, s-a prescris tratament medicamentos, în ideea că pacientul se va vindeca. Această abordare nu este una sănătoasă, fiindcă până la urmă tot va trebui făcută intervenţia chirurgicală. Nu e acelaşi lucru să operezi un copil la o vârstă optimă de 6-7 luni până într-un an sau un copil de 7-10 ani cu aceeaşi malformaţie, care deja şi-a făcut cursul, determinând apariţia complicaţiilor. Chiar dacă se poate opera şi la acele vârste, durata de spitalizare va fi mai lungă, iar câteodată corecţia definitivă nu poate fi efectuată şi suntem constrânşi să facem doar operaţii paliative, pe care nu le încurajăm foarte tare. Faptul că s-a aşteptat atât de mult nu ne mai permite să facem intervenţia care ar fi fost optimă la vârsta potrivită. În acest context, ne putem aştepta la o serie de complicaţii legate de tulburări de ritm şi incidente care să afecteze viaţa normală a copilului în ceea ce priveşte capacitatea de efort şi multe altele.

Este mai bine ca intervenţia chirurgicala să aibă loc la vârste cât mai mici, atunci când şansa de vindecare este mai mare?

Peste tot în lume aceasta este practica normală. Acolo unde există suficiente centre şi screeningul pre şi postnatal este pe măsură. Din păcate, în România se fac doar 450–500 de operaţii pe an, ceea ce reprezintă doar jumătate dintre copiii născuţi cu malformaţii cardiace. Ne imaginăm că celelalte cazuri rămân fie în aşteptarea unei soluţii, de aici rezultând şi vârsta tardivă la care copiii ajung la noi, fie se pierd, copiii murind. Trebuie să acceptăm lucrul acesta.

Costul intervenţiei în străinătate versus în România

Preţurile unei intervenţii chirurgicale în străinătate pot fi chiar şi de şase ori mai mari, comparativ cu cele practicate în Spitalul Monza. Mai mult, nu totdeauna o afecţiune cardiacă congenitală poate fi rezolvată în totalitate la o primă intervenţie chirurgicală; există situaţii în care se impune o a doua sau a treia operaţie, când se fac aşa-numitele intervenţii în etape, care vor necesita la rândul lor alte fonduri suplimentare pentru controale, deplasări şi intervenţia în sine. Este păcat ca aceste operaţii să nu se realizeze în ţară, în aceleaşi condiţii, dar la preţuri mult mai mici.

Care a fost cel mai mic pacient operat?

“Cel mai mic pacient operat a avut 2.700 de grame”.

Care a fost cel mai complicat caz?

Chiar dacă se încadrează într-o anumită categorie, niciuna dintre malformaţii nu seamănă, cum niciunul dintre pacienţi nu vine în aceeaşi stare. Este greu de spus care a fost cel mai complicat caz, pentru că au fost multe. Transpoziţia de vase mari este poate una dintre cele mai complexe afecţiuni pe care am abordat-o. Este vorba de o malformaţie complexă, în care vasele principale care pleacă de la inimă, artera aortă şi artera pulmonară, sunt inversate şi pleacă din cavităţi ale inimii exact opuse faţă de normal. Simplist, aşa stau lucrurile, dar în realitate, aceste cazuri sunt foarte complicate, pentru că, de regulă, există şi alte anomalii asociate. Altfel, acei copii n-ar putea trăi. Această malformaţie are un timp limită în care se poate interveni, de la câteva zile până la maximum 2-3 săptămâni din momentul naşterii. Dincolo de această limită, din păcate, nu mai putem avea o corecţie definitivă, totală.

De ce? Pentru că sunt nişte particularităţi care ţin exact de vârsta asta. Dacă ai depăşit momentul, chiar dacă ai încerca, operaţia de corecţie definitivă nu mai poate fi realizată.

Copiii operaţi au ulterior restricţii în ceea ce priveşte alimentaţia sau sportul?

Activitatea sportivă nu le este contraindicată şi nici alte restricţii nu impunem. În general, după operaţiile simple, copiii pot părăsi spitalul fără nicio medicaţie. Pentru cele complexe, există o medicaţie de întreţinere, pentru evitarea unor complicaţii care pot să apară în primele două-trei săptămâni de la operaţie. De regulă, la primul control care se efectuează după o lună, acea terapie medicamentoasă este suprimată. Astfel, copiii pleacă de la noi fără restricţii majore de alimentaţie sau de efort. Lucrul acesta se întâmplă, fiindcă o dată ce operaţia a fost făcută în condiţii bune, ne aşteptăm ca vindecarea să fie totală. Noi avem în biletul de externare o formulare, unde este menţionat „vindecat chirurgical“.

Mai multe despre Dr. Mircea Cotul aici: https://www.spitalulmonza.ro/medic/dr-mircea-cotul/

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Secured By miniOrange