Inelul gastric

Despre inelul gastric

Inelul gastric este un dispozitiv circular, reglabil, de silicon care se montează laparoscopic în jurul părţii superioare a stomacului. Această opereraţie este una dintre cele mai puţin invazive proceduri bariatrice, din moment ce nici stomacul și nici intestinul nu sunt tăiate, iar alimentele își urmează drumul fiziologic. În plus, procedura este complet reversibilă. Prin această manevră, stomacul este împărţit în două compartimente: unul superior, de mici dimensiuni, și unul inferior, mult mai mare. Practic, după operaţie stomacul capătă forma unei clepsidre inegale.

Mecanismul scăderii în greutate este cel restrictiv. Alimentele ingerate ajung într-o primă etapă în punga superioară, de mici dimensiuni și astfel apare foarte repede senzaţia de saţietate. De abia mai târziu alimentele din punga superioară trec treptat în cea inferioară și își continuă drumul obișnuit către intestin. În acest fel pacientul se satură foarte repede, senzaţia de saţietate este persistentă, iar cantităţile de mâncare care pot fi ingerate la o masă sunt mult reduse, iar digestia lor este încetinită.

Avantajele inelului gastric

• Este o intervenţie reversibilă: dimensiunile și forma stomacului revin la normal dacă inelul este îndepărtat.
• Nu presupune secţionarea și îndepărtarea vreunei porţiuni a stomacului sau a intestinelor, prin urmare nu modifică anatomia abdominală și nici circuitul fiziologic al alimentelor.
• Dimensiunea inelului este ușor ajustabilă printr-o simplă operaţiune de calibrare, care constă în introducerea prin intermediul unui ac fin a unei cantităţi mici de ser fiziologic într-un dispozitiv situat subcutanat, numit port, obţinându-se astfel „strângerea” inelului, sau operaţiunea inversă, dacă se dorește „lărgirea” lui.
• Nu există probleme de malabsorbţie, nu se asociază cu deficienţe vitaminice, prin urmare nu necesită administrarea de suplimente nutritive după operaţie.
• Spitalizare de scurtă durată, în medie 1 zi.
• Recuperare postoperatorie rapidă, cu posibilitatea reluării activităţii în decurs de maxim o săptămână.
• Cea mai mică rată de complicaţii postoperatorii.

După operaţia de montare a inelului gastric

• În seara zilei în care a avut loc operaţia, pacientul revine în salon și va putea să bea mici cantităţi de apă rece. Se va putea da jos din pat și va merge singur la toaletă. Va primi un nivel adecvat și personalizat de analgezie (tratamentul durerii postoperatorii). Evident, poate fi vizitat.
• A doua zi va continua să bea lichide reci (apă plată, ceai sau cafea fără zahar, supă strecurată) și, în general, în jurul prânzului va putea fi externat.
• În primele 3 zile postoperator pacientul poate consuma doar lichide reci sau la temperatura camerei. Ulterior, treptat, se va trece la alimente pasate, pentru minim trei săptămâni. După o lună de la intervenţie pacientul va începe să consume alimente solide.
• Cheia succesului acestui tip de intervenţie bariatrică este relaţia de lungă durată a pacientului cu medicul curant. Curba ponderală trebuie atent urmărită, iar din timp în timp inelul trebuie calibrat, după necesităţi.
• Procedura de calibrare este simplă și nedureroasă. Ea presupune introducerea sau respectiv extragerea unei mici cantităţi de ser fiziologic în dispozitivul port, prin intermediul unui ac foarte fin, ceea ce va micșora sau respectiv mări diametrul inelului.

Revizia după inelul gastric

Inelul gastric (gastric banding-ul în denumirea sa anglo-saxonă) este un procedeu larg răspândit în lume, cu certe avantaje, dar cu indicaţii mai limitate decât se credea în urmă cu câţiva ani. Știm astăzi că cel puţin 20% dintre pacienţii cu bună indicaţie pentru inel reușesc să „păcălească” dispozitivul și să recâștige în greutate.

Importanţa reviziei după inelul gastric

Un alt procent de pacienţi (greu de aproximat cât de mare) probabil că nu aveau de la început indicaţie pentru inel, dar, din diferite motive, aceasta a fost procedura care s-a efectuat (fie pentru că pacientul nu a acceptat altă opţiune, fie pentru că echipa chirurgicală nu efectua decât această operaţie). Mai există o categorie a celor care nu se mai prezintă la doctor pentru calibrarea inelului, astfel încât ratează din acest motiv șansa să devină normoponderali. După câţiva ani se hotărăsc să reia lupta cu greutatea, dar consideră că inelul este o procedură ineficientă.