Angioplastia coronariană este o procedură care permite trantamentul neinvaziv, nonchirurgical al unei boli de inimă larg răspândite: cardiopatia ischemică. Această boală afectează în general adulţii, după vârsta de 40 de ani, care au multiplii factori de risc cardiovasculari printre care diabetul și hipertensiunea, fumatul sau antecedentele familiale de asemenea boală.
Boala constă în prezenţa unor îngustări pe vase, dacă vorbim exclusiv de angioplastia coronariană ne referim la îngustările plasate pe vasele inimii, dar aceste îngustări pot afecta orice vas arterial din organismul uman. Sigur că, în măsura în care sunt afectate mai multe teritorii vasculare inclusiv cele legate de teritoriul cerebral, teritoriul carotidian, cel al inimii, așa-zisul teritoriu coronar sau cel al vaselor membrelor inferioare, aceste îngustări trebuie tratate. Clasic, există pentru acest tip de boală numită cardiopatie ischemică sau ateroscleroza vaselor inimii, numai opţiunea chirurgicală.
Opţiunea chirurgicală a fost introdusă în practică la sfârșitul anilor 60, începutul anilor 70 și poartă numele cunoscut de publicul larg de bypass aortocoronarian. La sfârșitul anilor 70 a fost completată cu procedura pe care o folosim noi în laboratorul de angiografie, o procedură de cardiologie intervenţională.
Cardiologia intervenţională este o ramură nouă și modernă a cardiologiei prin care în interiorul vaselor inimii sau altor vase îngustate se introduc mai întâi niște balonașe (sonde) ce pot fi expansionate sau umflate în interiorul vaselor îngustate, ulterior la locul la care vasul este bolnav și s-a efectuat dilataţia simplă cu balon se poate introduce o proteză metalică numită stent. Scopul este de a deschide toate aceste îngustări aterosclerotice ale vaselor cardiace care să permită irigarea mușchiului inimii cu sânge.
Manifestarea principală de cardiopatie iscehmică pe care o poate resimţi orice pacient cu factor de risc (hipertensiune, diabet, fumat, obezitate) este reprezentată de durerea în piept. Această durere în piept stereotipă, identică, repetabilă la aceeași intensitate a efortului este determinată de fapt de lipsa aportului de sânge și implicit de oxigen la nivelul mușchiului cardiac.
Rezultatul procedurii de angioplastie, ceea ce interesează de fapt în mod particular pacientul, este dispariţia simptomului dureros, a anginei, a durerii în piept indusă de efort.
Prelungirea duratei de viaţă, implantarea de stenturi nu se face la toate cazurile, ci numai la anumite tipuri de leziuni, îngustări severe ale vaselor cardiace principale, atunci când masa de mușchi cardiac dependentă de acea leziune este mare, iar dilatarea unui asemenea vas important poate ameliora considerabil durata de viaţă.
Odată ce indicaţia de revascularizare prin angioplastie a fost stabilită, pacientul este chemat la spital în mod obișnuit: programat dimineaţa, nemâncat și cu toate documentele medicale precedente care atestă starea de sănătate actuală, astfel încât să poată fi preluat de echipa de cardiologie intervenţională care va efectua procedura.
Se efectuează analize de sânge precum cele uzuale legate de funcţia rinichiului în mod particular, dar și analize care atestă funcţionalitatea inimii, cum este ecocardiografia. De asemenea, se efectuează și o radiografie toracică atunci când aceasta nu este disponibilă, fiind efectuată în ultimele luni.
Locul de acces arterial este pregătit cu atenţie. Accesul arterial pentru angioplastie modernă se efectuează la nivelul vaselor membrelor superioare, la nivelul braţelor, cea mai largă cale de acces fiind cea radială (artera de la încheietura pumnului unde se percepe pulsul). Există cazuri în care se poate utiliza și altă cale de acces și anume la nivelul rădăcinei coapsei, acolo fiind artere voluminoase mult mai mari decât cele care se găsesc la încheietura pumnului, accesul arterial fiind făcut sub anestezie locală.
Procedura de revascularizare intervenţională prin angioplastie are un mare avantaj faţă de tehnica chirurgicală. Pe de-o parte, nu există traumatisme, deoarece intervenţia se realizează fără deschiderea sternului, traumatismul operator este mult mai limitat.
Un alt avantaj major al angioplastiei este faptul că pacientul se mobilizează foarte repede după implantarea de stenturi. Dacă accesul arterial se face la nivelul vaselor încheieturii pumnului, pacientul coboară singur de pe masa de angiografie și se deplasează însoţit la salon. În cazul utilizării accesului femural (puncţia se face la rădăcina coapsei), pacientul rămâne imobilizat peste noapte. Se cere pacientului să nu îndoaie membrul inferior la rădăcina căruia s-a obţinut accesul arterial.
Procedura se face sub anestezie locală, pacientul este treaz și poate discuta cu medicul orice simptome are în timpul acestei proceduri care nu durează mult. De obicei, combinându-se cu analiza numită coronarografie, durata unei proceduri în care se implantează un stent și se tratează un singur vas nu depășește o oră din momentul în care pacientul intră în sală până în momentul în care acesta părăsește sala de angiografie.
Odată revenit în salon, la indicaţia medicului pe care pacientul trebuie să o asculte, acesta trebuie să se hidrateze bine prin aport de lichide pe cale orală pentru a nu fi necesară perfuzarea prin administrarea de soluţii intravenoase. Hidratarea este utilă pentru a elimina substanţa de contrast care se utilizează pentru procedură.
Pentru a vedea vasele și îngustările de pe acestea și pentru a avea locul precis la care trebuie implantate protezele mecanice se utilizează substanţă de contrast. Această substanţă care este de fapt un medicament radio opac se injectează în cantităţi mici de 3-5 ml odată în interiorul vaselor. Aceasta poate avea toxicitate renală, mai ales la pacienţii care au deja o boală cronică de rinichi.
Durata maximă de internare a pacientului este de 24-48 de ore. Odată ce procedura a fost efectuată, supravegherea ulterioară nu se face în terapie intensiva și nici nu necesită o urmărire complicată, pacientul putând fi externat la maximum 48 de ore după angioplastie.
Reacţiile adverse totale ale procedurii de angioplastie pot fi de la reacţii hemoragice, până la cele alergice, de disfuncţie renală sau cele care privesc închiderea vaselor cardiace în timpul procedurii nu depășesc 1 la 1000.
Există o proporţie relativ redusă de pacienţi care nu pot efectua procedura de angioplastie sau de coronarografie din cauza faptului că sunt alergici în mod real la substanţa de contrast, având reacţii alergice grave cunoscute anterior. Astfel, există un risc de ocluzie vasculară acută: vasul se închide la procedura de dilataţie prin formarea unui cheag de sânge. Aceste reacţii adverse poartă numele de infarct miocardic intraprocedural și, din fericire, au soluţia tot în laboratorul de angiografie.
Alte complicaţii mult mai rare sunt legate de ruptura vaselor cardiace. Deoarece dilatăm niște vase care au 2,5-3 mm diametru, riscul de ruptură vasculara vine mai ales la pacienţii vârstnici care au vase foarte calcificate.
O complicaţie de asemenea foarte redutabilă a procedurilor intervenţionale este legată de embolii. În interiorul cateterelor pe care le utilizăm, niște tuburi lungi de diametru redus de 2 mm care conduc substanţa de contrast de la rădăcina coapsei sau de la încheietura pumnului până la vasele cardiace, pot să se încarce uneori cu sânge, care stagnând, există riscul să se transforme în tromb sau în cheag. Injecţia de substanţă de contrast în interiorul unui asemenea tub poate determina embolii.
Rata de succes la angioplastie este mai mare de 98%, deci din 100 de pacienţi pot fi trataţi extrem de eficace fără complicaţii peste 98 dintre aceștia. Rata de complicaţii este foarte redusă, doar 1 la 1000 de pacienţi pot avea complicaţii importante ale procedurii. Raportul între beneficiu și risc al unei asemenea proceduri este net în favoarea beneficiului.
Realizat de Wiremedia
Spitalul Monza 2023. Toate drepturile rezervate
