Interventii

Amigdalitele

Sunt utile sau periculoase amigdalele?

Amigdalele palatine formează, împreună cu alte  structuri limfoide (vegetaţiile adenoide, amigdala linguală, amigdala Gerlach) inelul Waldeyer  –  o barieră de filtrare a bacteriilor şi microbilor pe care îi ingerăm sau inhalăm. Principalul rol al amigdalelor palatine este de a produce limfocite T şi limfocite B, participând astfel la crearea de anticorpi (imunoglobuline).

Scopul natural al amigdalelor este, în acest fel, de a fi infectate, stare care dezvoltă mecanisme de adaptare la agresiunea septică.

Când saturaţia infecţioasă a amigdalelor palatine devine nocivă, pot deveni din “utile” organismului adevărate porţi de intrare pentru microbi şi de aici focare de infecţie.

 

Când ajung să fie considerate un focar de infecţie?

Din punct de vedere clinic ajungem să considerăm o patologie amigdaliană focar de infecţie atunci când amigdalele nu reuşesc să dreneze o infecţie banală localizată la acest nivel. Poate apărea astfel o autoagresiune prin efectul nociv al enzimelor care încearcă să lupte cu microbii ajunşi aici. Biologic apar o serie de modificări cum ar fi leucocitoza,  accelerarea VSH-ului, creşterea fibrinogenului şi a titrului ASLO peste 200 U.I., apariţia valorilor crescute ale factorului reumatoid, CRP-ului şi altele. De asemenea la exudatul faringian se poate izola streptococul betahemolitic.

 

Cine este mai predispus la infecţia amigdalelor?

Am putea spune că cei mai predispuşi la infecţia amigdalelor sunt cei care deja se ştiu cu o patologie amigaliană infecţioasă bogată în antecedente.  Fireşte că există o serie de circumstanţe de ordin general, cât şi individual care pot favoriza o infecţie amigdaliană. Atât mediul de viaţă şi de lucru, igiena bucală cât şi conformaţia anatomică a amigdalelor pot favoriza apariţia unei infecţii. De asemenea o incidenţă mai mare a episoadelor infecţioase poate fi invocată în copilărie, de regulă între 4 şi 10 ani când amigdalele sunt în perioada de dezvoltare. În jurul vârstei de 11 ani, de regulă, ele încep să se micşoreze şi şansa ca ele să se infecteze se diminuează. Este lesne de înţeles şi faptul că o supresie sistemica creşte riscul apariţiei unei infecţii la acest nivel.

 

Când este recomandată operaţia de amigdalectomie?

Amigdalectomia (operaţia de excizie a amigdalelor palatine) are o serie de indicaţii precise ţintite pe episoadele acute repetitive ale adultului tânăr (mai mult de 3 episoade/an), ale copilului (mai mult de 5/an sau 3/an, ani consecutivi), ale adultului (reacutizări în cadrul unei amigdalite cronice),  pe un episod de flegmon sau abces periamigdalian în antecedente, pe focarul de infecţie amigdalian, pe tulburările de deglutiţie sau respiraţie datorate hipertrofiei amigdaliene sau pe suspiciunea de proces tumoral amigdalian. Spre deosebire de unele ţări din Vest noi preferăm efectuarea operaţiei de amigalectomie “la rece”, adică la distanţă de un episode infecţios acut.  Personal nu recomand efectuare intervenţiei în zilele caniculare pentru disconfortul pacientului.

 

Sunt complicaţii în ceea ce priveşte această intervenţie?

În primul rând aş vrea să clarific o idee greşit percepută de către multă lume. Mulţi se pot întreba: de ce să înlătur un ţesut care ajută în lupta împotriva infecţiilor? Răspunsul este că la un moment dat acest ţesut devine nociv pentru organism. Transformat într-un focar de infecţie, ţesutul amigdalian poate afecta în timp şi alte organe dând o serie de patologii la distanţă. Bronşitele cronice, endocarditele şi pericarditele, uveitele, nefritele şi glomerulonefritele, tulburări psihice şi nevrite periferice, reumatismul articular acut, boli digestive şi dermatologice sunt doar câteva exemple de complicaţii.

Fiind o intervenţie chirurgicală, ulterior amigdalectomiei pot apărea complicaţii hemoragice, septice, vicii de cicatrizare, parestezii faringiene, edem acut faringian şi altele, însă acestea sunt din ce în ce mai rare prin modernizarea instrumentarului şi logisticii operatorii şi atenta monitorizare şi suportul postoperator al pacientului.

 

Care sunt soluţiile chirurgicale ce pot fi aplicate în cadrul Spitalului Monza în cazul operaţiei de amigdalectomie? Sunt tehnici noi de operare a amigdalelor practicate aici?

În principiu tehnica de excizie a amigdalelor nu prezintă variaţii deosebite. Perioada de vindecare este greu tolerată de majoritatea pacienţilor. În cadrul Spitalului Monza punem accent pe terapia durerii, analgezie şi confortul pacientului, astfel încât aceştia să nu simtă durere, să îşi reia cât mai repede alimentaţia şi îndeletnicirile zilnice.

De asemenea dispunem în blocul operator  de cele mai moderne şi variate metode de cauterizare şi realizare a hemostazei. În acest fel reducem riscul complicaţiilor hemoragice intra şi postoperatorii.

Prețuri intervenții