Call center 021.9983

Articole

Durerea toracică

Dr. Angela Georgescu, medic primar cardiologie în cadrul Spitalului Monza:

“Durerea toracică este una din cauzele cele mai frecvente ale prezentării la medicul cardiolog sau la camera de gardă. De multe ori este o durere inofensivă, fără risc vital și fără cauză cardiacă, dar în unele situații poate avea deznodământ fatal. Durerea toracică reprezintă una din principalele cauze ale suprasolicitării departamentelor de urgență dar, în același timp, este foarte frecvent neluată în serios de către pacienți, ducând la omiterea unui diagnostic precoce al infarctului miocardic acut (mulți pacienți o consideră o simplă “răceală” și ajung la medic abia după câteva zile). De multe ori este dificil chiar și pentru medic să stabilească imediat cauza durerii toracice.

Orice parte a toracelui poate determina apariția acestei dureri. Dintre durerile toracice, majoritatea au cauze noncardiace: parietale (care țin de peretele toracic), pleurale (pleurezia), pulmonare (pneumotoraxul sau pneumonia), digestive (esofagite de reflux), etc. Din cauza distribuției complexe a sistemului nervos în organism, durerea toracică își poate avea originea și în alte zone ale corpului (de exemplu în abdomen: ulcer perforat, colecistită, etc.). Însă există și dureri toracice de cauză cardiovasculară, iar acestea sunt potențial amenințătoare de viață. Acestea sunt primele la care ne gândim pentru că sunt foarte grave și necesită tratament de urgență.

Principala cauză a durerii cardiace este ischemia: angina pectorală, infarctul miocardic acut. Durerea ischemică cardiacă are anumite caracteristici: apare și dispare progresiv (nu brusc), apare în special la efort, durează ~10-20 de minute și cedează rapid la administrarea de nitroglicerină sublingual. Este localizată în centrul pieptului (în dreptul sternului), uneori iradiază către membrul superior stâng, către mandibulă sau în ambele brațe. De obicei nu este însoțită de alte simptome, dar câteodată se poate asocia cu greață, vărsături, dispnee (lipsă de aer), amețeli, fatigabilitate (oboseală). Acest tip de durere nu variază cu mișcările respiratorii și nici cu schimbarea poziției. Însă niciuna din aceste caracteristici nu este patognomonică (nu pune diagnostic cert), ci sunt doar orientative. Stabilirea exactă a diagnosticului se face asociind aceste informații cu cele oferite de EKG. Uneori este nevoie și de investigații suplimentare (ecografie cardiacă, coronarografie, teste de stres fizic sau farmacologic, examen CT toracic, radiografie cardiopulmonară, analize de sânge etc.). Când ischemia cardiacă nu este foarte gravă este posibil ca în intervalele dintre episoadele dureroase EKG-ul să nu arate modificări (ci numai în timpul durerii). Dacă ischemia este mai avansată, atunci pot apărea modificări și în perioadele fără durere.

Durerea ischemică nu este, însă, singura cauză a durerii cardiace. Poate fi vorba și despre alte afecțiuni cardiovasculare ce pun viața în pericol și care se manifestă prin durere toracică: pericardita (inflamația pericardului – foița care învelește inima, însoțită sau nu de acumularea de lichid în spațiul dintre aceasta și inimă), disecția de aortă (ruptura peretelui celui mai mare vas al organismului), embolia pulmonară (prezența unui cheag de sânge în arterele pulmonare). În aceste cazuri durerea nu mai este tipic ischemică, ci este în general continuă, de intensitate variabilă. Intensitatea durerii nu este direct proporțională cu gravitatea afecțiunii.

Însă proporția cea mai mare a cazurilor de durere toracică este reprezentată de durerea de cauză noncardiacă, în special durerea parietală și cea psihogenă. Durerea parietală poate fi traumatică sau, în majoritatea cazurilor, inflamatorie. Durerea parietală poate proveni de la: spondiloză cervico-toracală (afecțiune a coloanei vertebrale toracale cu iradiere anterioară, de multe ori însoțită și de iradiere pe membrul superior stâng), periartrită scapulohumerală stângă, sindrom Tietze (inflamația articulațiilor dintre partea anterioară a coastelor și stern), herpes Zoster. Aceste dureri apar de obicei după expunere la frig, curent sau după eforturi fizice mari, mișcări bruște sau poziții incomode menținute pe o perioadă mai lungă (la birou, la volan etc.). În general, acest tip de durere persistă mai mult timp (ore-zile) și variază cu schimbarea poziției corpului sau cu mișcările respiratorii, se accentuează la palpare și se ameliorează la administrarea de antialgice și antiinflamatorii.

Durerea toracică psihogenă face parte din categoria cenestopatiilor (dureri fără o cauză organică) și reprezintă un diagnostic de excludere, trebuind mai întâi infirmate posibilele cauze obiective. Durerea toracică psihogenă apare în special la pacienții care au trecut prin perioade lungi de stres, situații conflictuale sau la pacienții cu depresie. Pacienții cu acest tip de durere merg foarte frecvent la mulți medici, fac o mulțime de investigații, primesc multiple tratamente, fără a fi convinși că nu au o afecțiune cardiacă și de multe ori refuză asistența psihologică sau psihiatrică. Durerea toracică psihogenă poate apărea alteori în contextul unor atacuri de panică și este însoțită de frică, dispnee, transpirații, palpitații.

Dată fiind multitudinea de cauze posibile ale durerii toracice și riscul de deces al anumitor afecțiuni, este recomandat ca pacientul să solicite consult de specialitate cât mai rapid de la debutul durerii toracice, chiar dacă se va dovedi ulterior că afecțiunea nu este una gravă. Astfel, este util ca și medicii de familie să aibă în cabinet un electrocardiograf, pentru a putea diagnostica rapid un sindrom coronarian acut și a îndruma pacientul către departamentele de urgență. Pacienții cunoscuți cu afecțiuni cardiace sau hipertensivi la care apare un episod de durere toracică, trebuie sa mergă direct la specialistul cardiolog.”

 

Secured By miniOrange