Afectiuni

Fractură de odontoidă

Cauze și simptome

Ce este fractura de odontoidă?

Pentru a înțelege diagnosticul de fractură de odontoidă trebuie menționat faptul că, din punct de vedere anatomic, odontoida aparține vertebrei a doua cervicale și se prezintă ca un “dinte” în partea anterioară a vertebrei cu traiect ascendent.

Cum se manifestă?

Fracturile de odontoidă survin în urma unui traumatism (ex: accidente rutiere, căderi de la înălțime etc.), iar mecanismul de producere poate fi: hiperflexia, hiperextensia, rotația, compresie verticală sau asocieri ale acestora. Pacientul va avea dureri la nivel cervical la mobilizarea cervicală.

Diagnostic și tratament

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de certitudine se pune în urma unei anamneze riguroase și a investigațiilor imagistice: radiografie transorală și examinare tomografie computerizată de coloană cervicală cu reconstrucție tridimensională.

Am fost diagnosticat cu fractură de odontoidă. Ce fac?

În primul rând, trebuie să avem un diagnostic complet. Fractura de odontoidă este clasificată în trei tipuri:

  • tipul I corespunde fracturii vârfului dintelui
  • tipul II corespunde fracturii dintre vârf și bază
  • tipul III corespunde unei fracturi care merge dinspre bază spre corpul vertebrei a doua

Fracturile de tip I și III, care nu au deplasare, se pot trata conservator prin orteza cervicală (guler cervical rigid – Philadelphia) timp de 8-12 săptămâni, cu reevaluare imagistică la 6 săptămâni. Pentru fracturile de tip II se optează pentru intervenție chirurgicală.

Intervenția chirurgicală

Mi s-a propus o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Operația are ca scop corectarea deplasării, cât și stabilizarea focarului de fractură.

Ca prim pas în vederea intervenției chirurgicale trebuie să știm că există două tehnici operatorii, în funcție de complexitatea fracturii sau a leziunilor adiacente. De elecție este osteosinteza prin abord anterior, însă în cazuri complexe se poate opta pentru fixare C1-C2 prin abord posterior.

Cum se desfășoară operația?

Operația se desfășoară sub anestezie generală, pacientul fiind poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie sau în poziția în care deplasarea dintelui este redusă la zero. Incizia este pe faţa anterioară a gâtului, orizontală (într-un pliu al pielii), de obicei pe partea dreaptă, sau oblică pe marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian. Pentru a ajunge la a doua vertebra cervicală folosim un coridor natural între structurile anatomice ale gâtului, fără a deranja nimic.

De mentionat este faptul că în timpul operației se va folosi și aparatul de radiologie pentru o poziționare a implanturilor cât mai precisă. Sub control radioscopic se vor introduce din corpul vertebrei a doua și până în vârful odontoidei unul sau două șuruburi.

Care sunt riscurile și complicațiile operației?

Cele mai frecvente complicaţii sunt hematomul local, disfagia (dificultăţile la înghiţire) şi disfonia (răguşeala), fiecare cu un risc în literatură de 1-3,5%. Hematomul local se datorează unei sângerări şi pentru a-l preveni facem un control atent al hemostazei, utilizăm materiale speciale care să ajute în acest sens şi, în caz de incertitudine, lăsăm un dren pentru 24 ore.

Disfagia (greutatea la înghiţire) se datorează retracţiei esofagului şi dispare în 1-2 zile. Disfonia (vocea răguşită) se datorează unei leziuni a unuia dintre nervii care inervează laringele şi corzile vocale şi în 90% din cazuri dispare în maxim o lună de la operaţie. Lezarea esofagului este o complicațe dificilă, însă este una dintre cele mai rare.

Tratamentul post-operator

Ce se întâmplă dupa operație?

După operaţie, pacientul este supravegheat în Secţia de Terapie Intensivă pentru câteva ore, după care este transferat în rezervă. Alimentaţia şi hidratarea pe gură se reiau la cca 2 ore postoperator, iar mobilizarea se face la cca 3-4 ore.

Pentru operaţia de fractură de odontoid, nu este necesară imobilizarea coloanei într-un guler; în funcţie de situaţia particulară acesta poate fi însă necesar.

Spitalizarea este, de regulă, de o noapte postoperator, însă la domiciliu va continua un program de exerciţii fizice de intensitate progresivă. Recuperarea după operaţie este activă, fiind încurajat mersul şi urcatul/coborâtul scărilor.

În primele 5-7 zile pot exista dureri date de incizia operatorie, care însă dispar progresiv. Singura restricţie cu adevărat o constituie ridicarea de greutăţi – maxim 2 kg (o sticlă de apă) în prima lună. De asemenea, şofatul nu este recomandat în această perioadă, datorită mişcărilor ample şi adesea bruşte ale capului şi gâtului.

Îngrijirea plăgii presupune bandijonarea cu soluţie de Betadină 10% pentru 10-14 zile. Legat de baie, se recomandă duşul, fără alte restricţii, în primele 2 săptămâni.

Prognostic

Care este prognosticul?

Pacienţii operaţi de fractură de odontoidă pot duce o viaţă normală. În primele 2 luni după operaţie se recomandă evitarea mişcărilor ample ale capului şi gâtului şi, desigur, a traumatismelor de coloană cervicală.

Se recomandă control neurochirurgical și imagistic (CT coloană cervicală) la 6 săptămâni.

Șuruburile de la acest nivel nu se scot la o anumită perioadă, ele fiind practic înglobate în os.

Prețuri intervenții