Call center 021.9983

Fractură de coloană toracală (dorsală) și lombară

Cauze și simptome

Fractura de coloană vertebrală la nivel toracal (dorsal) sau lombar apare cel mai frecvent în urma unui traumatism de forţă medie și mare (cădere de la alt nivel, accident rutier etc.).

Mecanismul de producere este de flexie, extensie, rotaţie, compresie sau combinate. Cea cea mai frecventă localizare o reprezintă zona de tranziţie dintre coloana toracală și lombară (D12-L1).

Cum se manifestă?

Fracturile de coloană dorso-lombare se manifestă cel mai adesea prin durere la nivelul locului de fractură, accentuată la mobilizare, cu iradiere în membrele inferioare în caz de afectare radiculară. Însă, aceasta poate fi însoţită de afectare neurologică care poate merge de la o pareză și până la imposibilitatea de a mișca picioarele (paraplegie) sau de a nu simţi absolut nimic sub nivelul fracturat (anestezie).

Diagnostic și tratament

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de certitudine se pune în urma investigaţiilor imagistice, de primă intenţie fiind radiografia de coloană, însă cea mai mare specificitate o are tomografia computerizată cu reconstrucţie tridimensională.

CT-ul ne arată cât de mare este tasarea de la nivelul corpului vertebral fracturat, dacă există fragmente osoase migrate în canalul medular care ar putea comprima măduva, sau dacă sunt și alte părţi ale vertebrei fracturate.

În cazul în care dorim să evaluăm distrucţia măduvei, se va efectua o examinare RMN pe zona dorită.

Am fost diagnosticat cu fractură de coloană toracală (dorsală) și lombară. Ce fac?

Cel mai important, după un traumatism, este repausul fizic total, care se va menţine până la infirmarea diagnosticului de fractură. Dacă diagnosticul de fractură se confirmă imagistic, trebuie să vă adresaţi unui neurochirurg de chirurgie spinală pentru a stabili dacă este sau nu cu indicaţie operatorie. Atenţie la fracturile mielice pentru că ele reprezintă urgenţă neurochirurgicală.

Trebuie să menţionăm că nu orice fractură este cu indicaţie operatorie, iar unele fracturi pot fi tratate conservator prin imobilizare în corset dorso-lombar și repaus fizic.

Intervenţia chirurgicală

Mi s-a propus o intervenţie chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Operaţia pentru fractura de coloană dorso-lombară are ca scop stabilizarea focarului de fractură cu realinierea coloanei la un nivel cât mai aproape de cel normal, precum și decompresiune medulară dacă se impune.

Ca prim pas în vederea intervenţiei chirurgicale trebuie să știm că există două tehnici operatorii, în funcţie de compexitatea fracturii sau a leziunilor adiacente.

Cum se desfășoară operaţia?

Operaţia se desfășoară sub anestezie generală, pacientul fiind poziţionat cu faţa în jos. Incizia va fi centrată pe focarul de fractură. După îndepărtarea laterală a musculaturii se vor introduce implanturile transpedicular, sub control radioscopic.

Trebuie să înţelegem că vindecarea unei vertebre fracturate se face prin osificare. Pentru a ajuta osificarea, trebuie să scoatem din uz vertebra fracturată cu ajutorul implanturilor (suruburilor) care vor fi interconectate prin bare de titan. De asemenea, se va realiza și chirurgia corpului vertebral fracturat prin introducerea la acest nivel de substanţe care accentuează și grăbesc osificarea. De menţionat este faptul că în timpul operaţiei se va folosi și aparatul de radiologie pentru o poziţionare perfectă a implanturilor.

Pentru decomprimarea măduvei și a rădăcinilor se va îndepărta partea posterioară a vertebrei, mărind astfel spaţiul canalului medular. Totodată, vom avea acces și la eventualele fragmente ale corpului vertebral fracturat migrate în canalul rahidian, făcând posibilă comprimarea sau extragerea acestora.

Uneori, abordul chirugical posterior poate fi însoţit de abord anterior (transtoracic sau transabdominal) în urma căruia se va scoate corpul vertebral afectat și se va înlocui cu o proteză de titan.

Care sunt riscurile și complicaţiile operaţiei?

Cele mai frecvente complicaţii sunt hematomul local, malpoziţia sistemului de fixare (motiv pentru care se va efectua examen CT postoperator), iar la pacienţii cu afectare medulară, fistula LCR.

Hematomul local se datorează unei sângerări şi pentru a-l preveni facem un control atent al hemostazei, utilizăm materiale speciale care să ajute în acest sens şi, în caz de incertitudine, lăsăm un dren pentru 24 ore.

Tratamentul post-operator

Ce se întâmplă dupa operaţie?

După operaţie, pacientul este supravegheat în Secţia de Terapie Intensivă pentru câteva ore, după care este transferat în rezervă. Alimentaţia şi hidratarea pe gură se reiau la cca 2 ore postoperator, iar mobilizarea se face la a doua zi, dupa suprimarea tubului de drenaj.

Spitalizarea este, de regulă, de o noapte postoperator, însă la domiciliu va continua un program de exerciţii fizice de intensitate progresivă. Recuperarea după operaţie este activă, fiind încurajat mersul şi urcatul/coborâtul scărilor.

La fracturile mielice va fi necesar transferul într-o secţie de Neurologie pentru continuarea tratamentului postoperator, iar apoi într-o secţie de Recuperare pentru începerea fizio-kinetoterapiei pentru recuperarea deficitelor neurologice.

În primele 5-7 zile pot exista dureri date de incizia operatorie, care însă dispar progresiv. De asemenea, şofatul nu este recomandat în această perioadă, datorită mişcărilor ample şi adesea bruşte ale capului şi gâtului.

Îngrijirea plăgii presupune bandijonarea cu soluţie de Betadină 10% pentru 10-14 zile.

Prognostic

Care este prognosticul?

Este foarte important de știut că în cazul unei fracturi de coloană dorso-lombare cu deficit neurologic, cu cât admisia în spital este mai rapidă, cu atât recuperarea va fi mai rapidă. Fractura de coloană mielică (cu afectare medulară) reprezintă o urgenţă neurochirurgicală.

Pacienţii operaţi de fractură dorso-lombară vor putea duce o viaţă normală. În primele 3 luni după operaţie se recomandă evitarea mişcărilor ample de flexie-extensie sau rotaţie a traumatismelor de coloană.

Se recomandă control neurochirurgical și imagistic (CT coloană cervicală) la 6 săptămâni.

Tratamentul de recuperare la pacienţii cu fracturi mielice se va începe la 24 ore de postoperator prin mobilizare pasivă, și la 7 zile postoperator prin mișcări active.

Șuruburile de la acest nivel se pot scoate la o anumită perioadă (de obicei după un an), în funcţie de osoficarea focarului de fractură.