Afectiuni

Fractura de coloană cervicală

Cauze și simptome

Ce este fractura de coloană?

Coloana vertebrală cervicală este segmentul cel mai expus acțiunii traumatice a factorilor externi în cazul unui traumatism. Mecanismul de producere (rotație, flexie, extensie, forfecare), precum și intensitatea forței aplicate determină leziuni de diferite grade atât ale coloanei vertebrale, cât și ale măduvei.

Cum se manifestă?

Fracturile de coloană cervicală sunt asociate în aproximativ 50% din cazuri cu leziuni medulare sau radiculare, care, în funcție de gravitate, se pot asocia cu dureri cervicale, dureri iradiate în una dintre membrele superioare, deficite neurologice moderate (pareză brahială) sau severe (tetraplegie). Există și cazuri în care simptomatologia este absentă din cauza imobilizării cervicale, însă care se manifestă la mobilizare.

Diagnostic și tratament

Cum se pune diagnosticul?

Diagnosticul de fractură cervicală se pune pe baza unui examen CT (tomografie computerizată) de coloană cervicală care ne arată structura sau discontinuități osoase, aliniament vertebral, precum și eventuale colecții hemoragice.

Pentru a putea examina imagistic afecțiunea medulară se va efectua un examen RMN de coloană cervicală.

Am fost diagnosticat cu fractură de coloană cervicală. Ce fac?

Trebuie menționat că nu orice fractură de coloană cervicală trebuie operată! Există anumite părți ale vertebrelor care, dacă sunt fracturate, se pot vindeca de la sine prin simpla imobilizare în guler cervical pentru a limita mișcările gâtului (de exemplu: fractură de proces spinos, fractură de proces transvers, fractură unei hemilame etc.).

Însă, dacă în urma investigațiilor imagistice corelate cu simptomatologia se constată instabilitate vertebrală, compresiune medulară sau radiculară, se va indica intervenția chirurgicală.

Intervenția chirurgicală

Mi s-a propus o intervenție chirurgicală. Ce se întâmplă acum?

Intervenția chirurgicală are ca scop atât decomprimarea măduvei și a rădăcinilor nervoase afectate, cât și realinierea fiziologică a coloanei cervicale și stabilizarea focarului de fractură.

Ca prim pas în vederea intervenției chirurgicale trebuie să știm că există două tehnici operatorii în funcție de complexitatea fracturii sau a leziunilor adiacente: abordul anterior (din față) sau abordul posterior (din spate). Unele fracturi, de exemplu tasările vertebrale, luxațiile anterioare unilaterale sau bilaterale impun abordul anterior, însă stabilizarea poate impune asocierea cu abord posterior.

Cum se desfășoară operația?

Operația se desfășoară sub anestezie generală indiferent de abordul optat, uneori fiind asociat cu neuromonitorizare.

Abordul cervical anterior

Pacientul este poziționat pe spate, cu capul în hiperextensie sau în poziția în care focarul de fractură este redusă la zero. Incizia este pe faţa anterioară a gâtului, orizontală (într-un pliu al pielii), de obicei pe partea dreaptă, sau oblică pe marginea anterioară a mușchiului sternocleidomastoidian.

Pentru a ajunge la nivelul cervical dorit, folosim un coridor natural între structurile anatomice ale gâtului, fără a deranja nimic. De menționat este faptul că în timpul operației se va folosi și aparatul de radiologie pentru reperajul corect al nivelului dorit. După ce se va efectua decompresiunea medulară și radiculară, se va efectua stabilizarea coloanei cervicale cu proteza de disc intervertebral sau proteza de corp vertebral, după caz. De asemenea, se va folosi obligatoriu un control radioscopic intraoperator pentru o poziționare a implanturilor cât mai precisă.

Abordul cervical posterior

Pacientul va fi poziționat cu fața în jos, având capul fixat de obicei într-un suport (Mayliefld). Incizia va fi centrată pe focarul de fractură, iar după îndepărtarea spre lateral a musculaturii se vor introduce în vertebra de deasupra și dedesubtul celei fracturate anumite implanturi (șuruburi) care vor fi conectate pe fiecare parte cu bare de titan.

Care sunt riscurile și complicațiile operației?

Pentru abordul cervical anterior cele mai frecvente complicaţii sunt hematomul local, disfagia (dificultăţile la înghiţire) şi disfonia (răguşeala), fiecare cu un risc în literatură de 1-3,5%. Hematomul local se datorează unei sângerări şi pentru a-l preveni facem un control atent al hemostazei, utilizăm materiale speciale care să ajute în acest sens şi, în caz de incertitudine, lăsăm un dren pentru 24 ore.

Disfagia (greutatea la înghiţire) se datorează retracţiei esofagului şi dispare în 1-2 zile. Disfonia (vocea răguşită) se datorează unei leziuni a unuia dintre nervii care inervează laringele şi corzile vocale şi în 90% din cazuri dispare în maxim o lună de la operaţie. Lezarea esofagului este o complicație dificilă, însă este una dintre cele mai rare.

Pentru abordul posterior cea mai frecventă complicație poate fi hematomul local, însă cu risc scăzut de apariție, pentru care se va plasa un tub de drenaj la nivelul operației pentru 24 ore.

Tratamentul post-operator

Ce se întâmplă dupa operație?

După operaţie, pacientul este supravegheat în Secţia de Terapie Intensivă pentru câteva ore, după care este transferat în rezervă. Alimentaţia şi hidratarea pe gură se reiau la cca 2 ore postoperator, iar mobilizarea se face la cca 24 ore.

Îngrijirea plăgii presupune bandijonarea cu soluţie de Betadină 10% pentru 10-14 zile. Legat de baie, se recomandă duşul, fără alte restricţii, în primele 2 săptămâni.

Prognostic

Care este prognosticul?

Trebuie reținut că pentru refacerea punților osoase de la nivelul focarului de fractură este nevoie de 10-12 săptămâni. În această perioadă se recomandă evitarea mişcărilor ample ale capului şi gâtului şi, desigur, a traumatismelor de coloană cervicală.

Se recomandă control neurochirurgical și imagistic (CT coloană cervicală) la 12 săptămâni.

 

Prețuri intervenții