Dacriocistita cronică apare atunci când este înfundat un canal lacrimal, iar lacrimile nu se mai scurg normal, lăsând în urmă un ochi înlăcrimat, iritat. Canalele lacrimale înfundate sunt cauzate de o obstrucţie parţială sau completă în sistemul de drenare a lacrimilor.
Canalele lacrimale blocate sunt comune la nou-născuţi, dar de obicei se rezolvă fără tratament în primul an de viaţă. La adulţi un canal lacrimal blocat poate fi cauzat de un traumatism, o infecţie sau o tumoră.
Un duct lacrimal blocat poate fi corectat aproape întotdeauna. Tratamentul depinde de cauza blocajului și de vârstă.
Semnele și simptomele pot fi cauzate de un canal lacrimal blocat sau de infecţia ce se dezvoltă din cauza blocajului. Fiţi atenţi la:
Dacă ochii sunt înlăcrimaţi și curg, sau sunt continuu iritaţi, infectaţi, trebuie să vă faceţi o programare la doctor. Unele ducte lacrimale blocate sunt cauzate de tumori ce apasă pe sistemul de drenaj al lacrimilor, iar identificarea rapidă a tumorii poate avea mai multe opţiuni de tratament.
Glandele lacrimale produc majoritatea lacrimilor. Aceste glande sunt localizate în interiorul pleoapei superioare deasupra fiecărui gob ocular. În mod normal, lacrimile curg din glandele lacrimale pe suprafaţa ochilor. Ele se scurg prin puncte localizate în unghiul intern al pleoapelor inferioare și superioare. Pleoapele au canale mici (canaliculi) ce deplasează lacrimile spre un sac localizat în peretele lateral al nasului (sacul lacrimal). De acolo, lacrimile se scurg printr-un canal (ductul nazolacrimal) în nas.
Un blocaj poate apărea în orice punct al sistemului de drenaj al lacrimilor, de la punctele lacrimale până la nas. Când se întâmplă acest lucru, lacrimile nu se mai drenează corespunzător, determinând ochi înlăcrimaţi și crescând riscul infecţiei oculare și al inflamaţiei.
Canalele lacrimale blocate pot apărea la orice vârstă sau pot fi prezente încă de la naștere (congenitale). Cauzele sunt reprezentate de:
Pentru diagnosticarea dacriocistitei cronice, medicul efectuează un examen ocular și câteva teste pentru a analiza cum drenează lacrimile. De asemenea, va analiza și interiorul nasului pentru a determina dacă sunt modificări de structură ale căilor nazale ce cauzează o obstrucţie. Dacă se suspectează un duct lacrimal blocat, pot fi realizate alte teste pentru a determina localizarea blocajului și pentru a alege cea mai bună metodă de tratament.
O parte dintre testele folosite pentru a diagnostica ductul lacrimal blocat sunt:
Pentru că lacrimile nu se scurg cum trebuie, cele care rămân în sistemul de drenaj stagnează, determinând creșterea bacteriilor, a virusurilor sau a fungilor. Aceste organisme pot determina infecţii și inflamaţii recurente ale ochilor. Orice parte a sistemului de drenaj al lacrimilor, incluzând sistemul de curăţare de deasupra suprafeţei ochiului (conjunctiva), poate deveni inflamată sau infectată din cauza ductului lacrimal blocat. Tratament Cauza ductelor blocate va determina tratamentul corespunzător. Dacă se suspectează o infecţie, doctorul va prescrie picături cu antibiotic. Dacă o tumoră cauzează blocarea căilor lacrimale, tratamentul se va concentra pe formaţiunea respectivă. Tumora poate fi îndepărtată prin intervenţie chirurgicală sau, în anumite cazuri, doctorul vă poate recomanda un tratament pentru micșorarea acesteia.
Opţiunile de tratament pentrru căile lacrimale blocate non-tumoral variază de la simpla lor observare până la chirurgie.
Mulţi bebelusi care se nasc cu căile lacrimale blocate se vindecă fără niciun tratament. Acest lucru se întâmplă odată cu maturarea sistemului de drenaj al lacrimilor din prima lună de viaţă. Dacă ductul lacrimal blocat al copilului nu se rezolvă de la sine, doctorul poate recomanda realizarea unui masaj special. Efectuat de câteva ori pe zi, acest masaj ajută la deschiderea membranei ce blochează fluxul lacrimilor.
În cazul unei leziuni faciale ce blochează ductele lacrimale, doctorul poate sugera un tratament conservator. Această recomandare ţine cont de faptul că, în timp ce leziunea se vindecă, edemul se remite și căile lacrimale se pot debloca singure. Acest lucru se întâmplă de obicei la câteva luni de la traumatism.
Când nou-născuţii sau copii mici au nevoie de un tratament pentru căile lacrimale blocate, opţiunile minim-invazive sunt adesea folosite. Aceste proceduri pot fi eficiente de asemenea pentru adulţii cu puncte lacrimale îngustate sau pentru cei cu ducte lacrimale parţial blocate.
Dilatarea, sondarea și irigarea
Această tehnică este folosită pentru deschiderea ductelor lacrimale blocate congenital la majoritatea nou-născuţilor. Procedura poate fi realizată sub anestezie generală la copiii foarte mici.
În primul rând, doctorul lărgește deschiderile punctiforme cu un instrument special de dilatare și apoi inserează o sondă mică prin punctul lacrimal și în căile lacrimale. Doctorul dirijează sonda până la deschiderile căilor lacrimale în cavitatea nazală, câteodată realizând un sunet atunci când penetrează membrana exterioară. Sonda este înlăturată și sistemul de drenaj al lacrimilor este irigat cu soluţie salină pentru a înlătura și blocajul rămas.
Pentru adulţii cu puncte lacrimale parţial îngustate, o procedură similară poate fi realizată în cabinetul doctorului. Căile lacrimale sunt irigate și desfundate, în timp ce punctele lacrimale sunt dilatate. Dacă problema este legată de o îngustare parţială a deschiderii punctelor lacrimale, această procedură va rezolva temporar simptomatologia.
Picăturile cu antibiotic pot fi prescrise pentru orice infecţie. Dacă irigarea și dilatarea nu funcţionează sau dacă beneficiile dilatării sunt doar temporare, chirurgia poate fi necesară pentru a deschide punctele lacrimale îngustate. Câteodată este necesară o incizie mică la nivelul deschiderii punctelor lacrimale.
Dilatarea cu caterer cu balon
În cazul în care căile lacrimale sunt blocate de cicatrici, inflamaţii sau alte probleme dobândite, dilatarea cu cateter cu balon poate ajuta la deschiderea blocajului.
Această procedură se realizează cu anestezie generală prin intermediul unui tub (cateter) cu un balon dezumflat localizat la vârf care este condus prin canalul nazolacrimal spre nas. O pompă este utilizată pentru a umfla și a dezumfla balonul de câteva ori, câteodată prin deplasarea de-a lungul sistemului de drenaj.
Procedura este mai eficientă la nou-născuţi și copii, dar poate fi folosită, de asemenea, la adulţii cu blocaj parţial.
Stentarea
Realizată sub anestezie generală, procedura constă în introducerea printr-un punct sau prin ambele puncte lacrimale din colţul intern al ochiului a unui tub subţire din silicon sau poliuretan. Aceste tuburi sunt apoi introduse prin sistemul de drenaj al lacrimilor spre nas. O mică buclă a tubului va rămâne vizibilă la nivelul unghiului intern al ochiului, aceste tuburi fiind păstrate astfel timp de 3 luni înainte de a fi înlăturate. Posibile complicaţii includ inflamaţia din cauza prezenţei tubului.
Chirurgia
Chirurgia este de obicei recomandată la copiii mai mari sau la adulţii care au nevoie de un astfel de tratament. Chirurgia reprezintă, de asemenea, o soluţie la nou-născuţii sau copiii mici care nu au fost trataţi cu succes cu ajutorul metodelor non-invazive.
Chirurgia folosită în mod obișnuit pentru tratarea căilor lacrimale blocate este dacriocistorinostomia. Această procedură reconstruiește traiectul de drenaj al lacrimilor spre căile nazale. În primul rând este necesară o anestezie generală sau locală. Chirurgul accesează sistemul de drenaj al lacrimilor și apoi creează o nouă conexiune între sacul lacrimal și nas. Această nouă rută șuntează ductul ce golește lacrimile la nivelul nasului (ductul nazolacrimal), care este cel mai frecvent loc de blocaj al căilor lacrimale.
Pașii intervenţiei diferă, depinzând de localizarea și extensia blocajului și de experienţa și preferinţele chirurgului astfel:
Externă
Dacriocistorinostomia externă era folosită în mod obișnuit în trecut pentru deschiderea căilor lacrimale blocate. În timpul anesteziei generale, chirurgul realizează o incizie în lateralul nasului, lângă localizarea sacului lacrimal. După conectarea sacului lacrimal la cavitatea nazală și plasarea unui stent în nouă cale, chirurgul închide incizia tegumentară cu câteva suturi.
Endoscopia endonazală
Aceeași procedură de șuntare poate fi realizată folosind instrumentar de endoscopie. În locul realizării unei incizii faciale, chirurgul folosește o cameră conectată la o optică specială și alte instrumente de mici dimensiuni ce se inserează prin fosa nazală. Uneori, este introdusă o lumină cu fibră optică prin punctele lacrimale pentru a lumina zona chirurgicală.
Beneficiile metodei constau în faptul că nu există incizie sau cicatrice externă și cicatrizarea este mult mai rapidă decât în cazul metodei clasice. Este nevoie de un chirurg cu o instruire specială, iar rata de succes a acestei intervenţii se apropie de 90%.
Șuntarea întregului sistem de căi lacrimale
În funcţie de tipul blocajului, chirurgul poate recomanda o reconstrucţie a întregului sistem de drenaj al lacrimilor (conjunctivodacriocistorinostomie). În loc să se creeze un nou canal de la sacul lacrimal la nas, chirurgul creează o nouă rută de la conjunctivă din unghiul intern al ochiului, șuntând întregul sistem de drenaj al lacrimilor.
După chirurgia pentru un canal lacrimal, pacientul va folosi un spray cu decongestionant nazal și picături topice pentru ochi pentru a preveni infecţiile și a reduce inflamaţia postoperatorie.
Realizat de Wiremedia
Spitalul Monza 2023. Toate drepturile rezervate
