Call center 021.9983

Anemia – cause, simptome, diagnostic

Anemia este o condiție care se dezvoltă atunci când valorile hemoglobinei din sânge scad. Majoritatea tipurilor de anemie se manifestă prin oboseală, scăderea rezistenței la efort, piele palidă, durere de cap, amețeală, mâini și picioare reci, concentrare scăzută, nervozitate și insomnie. Uneori, se întâmplă ca, din pricina polimorfismului simptomatologiei descrise și a manifestărilor apărute in contextul altor boli, semnele de anemie să fie interpretate eronat. De aceea, pentru a pune un diagnostic clar, medicul recomandă pacientului analize de sânge pentru a verifica dacă este sau nu vorba despre un nivel scăzut de hemoglobimă.

Tipuri de anemie și simptome

Anemia apare pe fondul carențelor de fier, folaților, vitaminei B12, dar și din cauza anomaliilor apărute în procesul de formare a hemoglobinei (talasemii), defectelor enzimatice (deficitul de G6PDH), la nivel de membrană eritrocitară (sferocitoză ereditara). Apoi, anemiile se mai pot declanșa și pe fondul afecțiunilor cronice (o entitate relativ frecventă), mielodisplaziilor, hemoragiilor etc.

Pacienții cu anemie feriprivă (deficit de fier), de pildă, pot fi diagnosticați cu ușurință ținând cont de aspectul lor estetic: pielea uscată, păr tern și casant, unghii friabile. În formele severe de anemie feriprivă unghiile prezintă ulcerații adânci, buzele se descuamează și apar crăpături la colțurile gurii, limba devine netedă, dureroasă și apar dificultăți la înghițire, cu senzație de gât uscat.

În cazul anemiei cronice simple simptomatologia specifică este tangentă afecțiunii infecțioase, inflamatorii sau neoplazice. Ceea ce predomină însă, este tabloul caracteristic afecțiunii cronice care a determinat anemia (blocajul utilizării fierului în procesul formării hemoglobinei).
În anemia Biermer (anemia pernicioasă), cauzată de deficitul de vitamina B12, pe lângă simptomele comune apărute în cazul tipurilor de anemie, mai apar anomalii neurologice (neuropatie periferică), simptome ale gastritei atrofice de tip anorexie, dispepsie și glosită Hunter, caracterizată prin limbă roșie, depapilată. De multe ori, ceea ce împinge pacientul la un consult medical este simptomatologia neurologică – mai greu de tolerat decât simptomatologia nespecifică a anemiei, care nu creează mari probleme, chiar și la niveluri foarte scăzute a hemoglobinei.

În anemiile hemolitice, de multe ori, predomină colorația galbenă a tegumentelor, datorită creșterii bilirubinei indirecte, rezultată din destrucția eritrocitară crescută.

Diagnosticare după efectuarea hemoleucogramei

O anemie ușoară (peste 10g% de hemoglobină) este mai greu de observat clinic, cu excepția unei palori discrete tegumentare. Cu cât anemia devine severă, cu atât simptomatologia devine mai accentuată, iar pacientul reușește să se lămurească asupra diagnosticului după efectuarea unei hemoleucograme.

După confirmarea anemiei, este important să se descopere cauza apariției acesteia, deoarece anemia nu este o afecțiune de sine stătătoare, ci mai degrabă ca o consecință a unei disfuncții sau a unei afecțiuni care trebuie neapărat depistată și tratată.

Compensarea deficitului descoperit la analize rezolvă temporar anemia și ameliorează starea pacientului, dar dacă nu se depistează și nu se tratează cauza, după o vreme anemia va reveni.

 

Ce indicatori ai analizelor de laborator ar trebui sa ne ingrijoreze?

Hemograma completa este o investigație primară obligatorie. O astfel de analiza se face în câteva minute în laboratoarele moderne, dotate cu aparatură performantă.

Hemograma ne da amănunte despre:

  • Numărul hematiilor – în anemie poate fi scăzut, normal sau crescut, în funcție de vechimea anemiei și de capacitatea maduvei osoase de a compensa anemia;
  • Hematocritul – în anemii este scăzut;
  • Hemoglobina – în anemii este scăzută;
  • Volumul eritrocitar mediu (VEM) – scăzut în anemiile feriprive și talasemii, normal în anemiile posthemoragice, crescut în anemia prin deficit de B12, folați;
  • Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) – scazută în anemiile feriprive și talasemii, normală în anemiile posthemoragice recente, crescută în anemia prin deficit de B12, folați;
  • Concentrația hemoglobinei eritrocitare medii (CHEM) – mai scăzută în anemiile feriprive și normală în restul anemiilor.

În principiu, diagnosticul de anemie se pune la valori ale hemoglobinei sub 13 g/100 ml, la bărbați și 11 g/100 ml, la femei. Pentru a confirma diagnosticul stabilit după examenul clinic și analizele primare, putem avea nevoie de investigații suplimentare: dozarea sideremiei (determinarea cantității de fier din sânge), capacitatea totală de legare a fierului (CTLF), feritină, haptoglobină, transferină, bilirubină, lactat dehidrogenază (LDH), testul Coombs, electroforeza de hemoglobină etc. În anumite situații, se poate recurge și la puncție medulară, pentru examinarea măduvei osoase.

 

Secured By miniOrange